Frederic Beigbeder – 99F
”În jur colegii mei cad ca muştele: sincopă în piscină, supradoză de cocaină degizată în infarct miocardic, prăbuşire cu avionul personal, capotări cu decapotabila. Totul e provizoriu, totul se cumpără. Omul e un produs ca şi celelalte, cu un termen de garanţie. Iată de ce am hotarât să mă pensionez la 33 de ani. Se pare că asta e vârsta ideală pentru a reînvia.
Lucrez în publicitate: ei da, poluez universul. În profesia mea nimeni nu vă doreşte fericirea, pentru că oamenii fericiţi nu consumă. În lumea asta critica este digerată, insolenţa încurajată, delaţiunea remunerată, diatriba organizată. Pentru a aduce omenirea în sclavie publicitatea a ales surdina, supleţea, persuasiunea. Nu-i chip să ieşi din asta. Toate uşile îţi sunt închise în nas cu zâmbetul pe buze.
Trăieşti. Eşti încolţit cu credite de rambursat, cu rate, cu chirii de plătit. Ai cumva îndoieli? Afară milioane de şomeri aşteaptă să eliberezi locul. Churchill a dat deja răspunsul. A spus: “Este cel mai rau sistem cu excepţia tuturor celorlalte”.
Ştiu că n-o să mă credeţi dar n-am ales meseria asta doar pentru bani. Îmi lace să născocesc fraze. Nici o meserie nu dă atâta putere cuvintelor. Un copywriter e un autor de aforisme care se vând. Degeaba urăsc ceea ce am devenit, trebuie să recunosc că nu există o altă meserie în care să te poţi ciondăni timp de trei săptămâni pentru un adverb. Când Cioran scria “Visez o lume în care ţi-ai da viaţa pentru o virgulă”, bănuia oare că vorbeşte despre lumea copywriterilor?
S-au dus vremurile când cei din publicitate erau nişte saltimbanci de caterincă. De acum, sunt nişte oameni de afaceri periculoşi, calculaţi, nemiloşi. Publicul începe să-şi dea seama. Ne evită ecranele, ne rupe pliantele, fuge de reclame, ne mâzgăleşte afişele 4×3. Această reacţie se numeşte “publifobie”. Reclama guvernează totul: finanţează televiziunea, dictează presei scrise, stăpâneşte sportul (la finala Cupei Mondiale, nu Franţa a bătut Brazilia, ci Adidas a batut-o pe Nike), modelează societatea, influenţează sexualitatea, susţine creşterea economică.
De ce stăpânesc americanii lumea? Pentru că stăpânesc mijloacele de comunicare.
Voi persevera şi nu voi demisiona. Demisia ar fi ca şi cum aş abandona înainte de sfârşitul unui meci de box. Prefer să sfârşesc KO şi să fiu scos pe targă.
Ochiul omenesc n-a mai fost niciodată, în toată istoria lui, atât de solicitat. Am calculat că, între naştere şi vârsta de 18 ani, fiecare persoană este expusă, in medie, la 350 000 de reclame. Nici pic de răgaz pentru privirea lui homo consommatus. Tăcerea e şi ea pe cale de dispariţie. Nu te poţi ascunde de radiouri, de televizoare deschise, de spoturi ţipătoare care au să se vâre, curând, până şi în convorbirile tale telefonice private. Omul a intrat în peştera lui Platon. Filosoful grec işi imaginase o peşteră în care oameni înlănţuiţi contemplau umbrele realităţii pe pereţii temniţei lor.”
