Posts Tagged ‘alex marius’

h1

Alex Marius, Miruna Vlada – Mssng

Decembrie 7, 2009

experiment  muzică – poezie

Anunțuri
h1

Cauchemar

Octombrie 28, 2009

Ascult Sylvain Chauveau – Clara et Simon

pe hârtie antică cerneala s-a şters
odată cu noi . acolo am scris
că… într-un final de viaţă mi-ai devenit soţie

mă trezesc însoţit de o hemipareză înşelătoare
o femeie care pictează nu îmi predă membrele
lucrează la tabloul nostru
e goală şi are pielea de un alb rece
mânuieşte cu tandreţe pensula
nu îşi pătează trupul cadaveric,

pur.

lăcrimez excesiv
mi se blochează ochii deschişi
strânsoarea vopselei devine insuportabilă
picură culori din tencuială în albia ploapelor mele

tavanul meu era bezna haotică,
ascunzişul maturităţii
răposata l-a transformat în pânză
m-a înecat în ulei doar atât cât a vrut – încât să-mi rămână numai o parte

îmi păstrez inertă jumătatea vie

de teamă să nu se desprindă şi ea

h1

Semafor

Septembrie 8, 2009

ascult Burial – Untrue

M-a cucerit punga răvăşită de picături pe trotuar.
S-au retractat palmele .
Ţi s-a închegat în vasele de sânge o frică de apă.

Dojana gripată mi-a scăpat din cord.
Ustura.
Pătase pupila ta un negru plumburiu, artificial.
Ne răpise o ploaie frenetică ce nu mai stătea.
Obrajii spinoşi depozitau furie.
Ţineam împreună de toarte o zi tomnie plină cu ani.
Trecea metal şi se degrada beton în jur.
Norii din părul ud umbreau poteca citadină.
Lumina roşie ne inunda ochii.

h1

Cinci

Mai 13, 2009

Ascult Helios-For Years and Years

Eu ştiu că trăieşti în această lume
ai crescut ca şi mine într-o celulă ruginită
rămasă printre gunoaie
în continuarea subtilă a unui război nesfârşit…
.
Fâşii de metal cad în fiecare zi de pe corpul meu
se iveşte fiinţa din mine
ca pielea transparentă ascunsă de nori
.
Poate că nu m-ai învelit niciodată
cu genele tale argintii
care pentru oameni au fost ca sârmele
şi au sugrumat vise
şi au legat pe veci de tine câteva inimi
.
Dar aşa ne-am purtat amândoi cu viaţa
vinovate sunt gropile drumului
pierdute adesea de privire
vinovate sunt acele două margini
de prăpăstii seducătoare
.
Eu ştiu că trăieşti în această lume
ai crescut ca şi mine într-o celulă ruginită
rămasă printre gunoaie

în continuarea subtilă a unui război nesfârşit…
h1

Vechi

Aprilie 27, 2009

Ascult Burial – Dog Shelter

Există oameni care pot să împartă
periodic cate o felie de viaţă
chiar şi după ce îşi ucid unii altora fericirea.

Eram adolescent înainte să fiu copil,
înainte să mă nasc – atunci te-am decupat
Oameni străini au montat emoţii proaspete
în această cameră cu parfum de damă
N-ai vrut să crezi că din cenuşă
nu există întoarcere
Tu m-ai lăsat să-ţi dau foc.
Când a revenit aici copilul
a găsit o unghie de târfă roasă de şoareci
Prea multe vieţi au violat cu brutalitate
puritatea fostului nostru refugiu
Insufleţeam podeaua cu gemete vii –
tălpile străine le-au strivit până la urmă.
Două găuri mici în sertar strigau un mâner
şi ecoul a putrezit aşa – prăfuit sub dulap.
Pe braţele patului se-aprind amprente noaptea
Mi se lipeşte de palme pulbere fosforică
Şi aştept doar să plec.

Cunosc o fiinţă care ar vedea îngeri
dacă i-ar cădea doar o petală din creier
I-am citit o parte din firimiturile de vis.
Cred că vâsleşte ca şi mine
pe un râu anemic şi lung
un râu care se varsă într-o glorie unică.